Colegiul Economic Mangalia
Trache Cerasela
Ruscu Carmen
Mucu Daniel Mihai
Prof. coordonator Cioroiu Daniela Carmen
Drifting Soul in a World of Raindrops
I’ve always looked for something. I don’t know what I was chasing, but somehow I ended up with a lot of pain in my chest. Maybe what I was looking for was myself ... I had lost myself so long ago, my motivation and creativity died and I grew up thinking I wasn’t good enough. I have never had someone who cared about my art, about the things I created. I had a fire, but after something burns, only ashes remain as a proof.
​
Then something changed. The sky taught me, it showed me the right way. I will always remember that particular day. It was pouring down with rain and, just like me, some people were struggling not to get wet underneath their umbrellas. Why do we hate raindrops so much and do everything we can to stay beyond their reach, I wondered. We have so many things in common.
​
They come and go just like the difficulties and opportunities in our life. They are confined in a dark cloud and set free to have an ephemeral existence just like us, humans. Life lasts from the sky to the ground, from birth to death. In the end, raindrops fade away, like any other creature.
​
I reached for a raindrop, many others followed. It was then that I felt I had been endowed with a special gift: I could see things differently from the people who hate raindrops. A brightly coloured mix of life appeared before my eyes for no explicable reason. Some of the raindrops looked like the challenges in our life, they kept falling no matter what, while others seemed to be the chances that would never linger.
​
What is life, after all? A journey through a world of raindrops. Some will hurt you, some will heal you, but after every experience you will definitely become a better person. So, head for the storm, collect your meaningful drops as in each life some rain must fall!
Colegiul Economic Mangalia
Trache Cerasela
Ruscu Carmen
Mucu Daniel Mihai
Prof. coordonator Cioroiu Daniela Carmen
Suflet în derivă
într-o lume de stropi de ploaie
Întotdeuna am căutat ceva. Nu ÅŸtiu ce urmăream, dar cumva am sfârÅŸit cu multă durere în suflet. Poate că mă căutam pe mine ... Mă pierdusem pe mine cu atât de mult timp în urmă, motivaÅ£ia ÅŸi creativitatea mea au pierit ÅŸi am crescut crezând că nu sunt îndeajuns de bună. Nu am avut niciodată pe cineva căruia să-i pese de arta mea, de lucurile pe care eu le zămisleam. Am avut un foc, dar după ce arde, doar cenuÅŸa mai rămâne ca martor.
Apoi ceva s-a schimbat. Cerul m-a învăţat, mi-a arătat calea cea bună. Îmi voi aminti acea zi pentru totdeauna. Ploua torenÅ£ial ÅŸi, la fel ca ÅŸi mine, niÅŸte oameni se străduiau să nu se ude, protejaÅ£i de umbrelele lor. De ce urâm picăturile de ploaie atât de mult ÅŸi facem tot ce putem să nu ajungă la noi, m-am întrebat? Avem atât de multe lucruri în comun.
​
Vin ÅŸi pleacă la fel ca ÅŸi dificultăţile ÅŸi oportunităţile din viaÅ£a noastră. Prizoniere într-un nor negru, ele sunt eliberate pentru a avea o existenţă efemeră asemeni nouă, oamenilor. ViaÅ£a durează de la cer până la pământ, de la naÅŸtere până la moarte. În cele din urmă, picăturile de ploaie dispar, la fel ca orice creatură.
​
M-am întins după un strop, i-au urmat mulÅ£i alÅ£ii. Atunci am simÅ£it că fusesem înzestrată cu un dar special: puteam vedea lucrurile diferit de oamenii care urăsc picăturile de ploaie. O combinaÅ£ie viu colorată de viaţă mi-a apărut în faÅ£a ochilor fără nicio explicaÅ£ie. Unii dintre stropi arătau precum provocările din viaÅ£a noastră, continuau să cadă fără încetare, în timp ce alÅ£ii păreau a fi ÅŸansele care nu zăbovesc niciodată.
​
Ce este viaÅ£a până la urmă? O călătorie printr-o lume de stropi de ploaie. Unele picături te vor răni, unele te vor vindeca, dar după fiecare experienţă vei deveni cu siguranţă o persoană mai bună. AÅŸa că, îndreaptă-te spre furtună, adună stropii plini de semnificaÅ£ii întrucât în fiecare viaţă trebuie să cadă un pic de ploaie.